OȚELÍT, -Ă, oțeliți, -te, adj. 1. (Despre obiecte de metal) întărit prin călire; călit. ♦ Cu aspect de oțel; oțeliu. 2. Fig. Întărit, fortificat, călit; încercat. – V. oțeli. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

OȚELÍT adj. v. călit. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

OȚELÍT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, fortificat, îmbătat, întărit, turmentat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

OȚELÍ, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea unei piese metalice prin călire. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. 3. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din oțel. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A OȚELÍ ~ésc tranz. 1) (metale sau aliaje metalice) A face dur și rezistent supunând unei operații consecutive de încălzire puternică și de răcire bruscă; a căli. 2) A face să se oțelească. /Din oțel (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE OȚELÍ mă ~ésc intranz. A deveni puternic și rezistent (prin adaptarea la diverse greutăți); a se căli. /Din oțel (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

OȚELÍ vb. 1. v. căli. 2. a căli, (reg.) a pânzui. (A ~ tăișul unui instrument metalic.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

OȚELÍ vb. v. ameți, chercheli, fortifica, îmbăta, întări, turmenta. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

oțelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelésc, imperf. 3 sg. oțeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. oțeleáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard