Dex.Ro Mobile
NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În mitologia populară; adesea substantivat) Înzestrat cu puteri supranaturale; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Ne- + zdravăn. (Sursa: DEX '98 )

năzdrăván adj. m., pl. năzdrăváni; f. sg. năzdrăvánă, pl. năzdrăváne (Sursa: Ortografic )

NĂZDRĂVÁN ~ă (~i, ~e) 1) și substantival folc. (despre ființe) Care are puteri neomenești, supranaturale; care face lucruri fantastice. Cal ~. 2) Care vădește dibăcie sau măiestrie deosebită; care este foarte priceput. 3) Care se ține de șotii. /ne- + zdravăn (Sursa: NODEX )

MUSCĂ-NĂZDRĂVÁNĂ s. v. musca hoiturilor, muscă-albastră, muscă de carne, muscă-mare. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
năzdrăvan   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular năzdrăvan năzdrăvanul năzdrăva năzdrăvana
plural năzdrăvani năzdrăvanii năzdrăvane năzdrăvanele
genitiv-dativ singular năzdrăvan năzdrăvanului năzdrăvane năzdrăvanei
plural năzdrăvani năzdrăvanilor năzdrăvane năzdrăvanelor
vocativ singular năzdrăvanule năzdrăvano
plural năzdrăvanilor năzdrăvanelor