NĂUCITÓR, -OÁRE, năucitori, -oare, adj. Care năucește sau poate năuci. [Pr.: nă-u-] – Năuci + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
NĂUCITÓR adj. 1. v. uimitor. 2. v. amețitor. (Sursa: Sinonime )
năucitór adj. m., pl. năucitóri; f. sg. și pl. năucitoáre (Sursa: Ortografic )
NĂUCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care năucește. [Sil. nă-u-] /a năuci + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| năucitor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | năucitor | năucitorul | năucitoare | năucitoarea |
| plural | năucitori | năucitorii | năucitoare | năucitoarele |
| genitiv-dativ | singular | năucitor | năucitorului | năucitoare | năucitoarei |
| plural | năucitori | năucitorilor | năucitoare | năucitoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
