NĂUCÍT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nâ-u-] – V. năuci. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

NĂUCÍT adj. 1. v. zăpăcit. 2. v. uimit. 3. v. buimac. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameți, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A NĂUCÍ ~ésc tranz. A face să se nău-cească. [Sil. nă-u-] /Din năuc (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE NĂUCÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) 1) A deveni năuc; a-și pierde inte-ligența; a se prosti; a se tâmpi. 2) A deveni buimac; a nu mai ști de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci; a se ului. [Sil. nă-u-] /Din năuc (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

NĂUCÍ vb. 1. v. buimăci. 2. v. uimi. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

NĂUCÍ vb. v. îndobitoci, prosti, tâmpi. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

A năuci ≠ a dezmetici (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

A se năuci ≠ a se dezmetici (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

năucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. năuceáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard