NĂPÁSTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie. 3. (Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție. 4. (Înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari. 5. (Reg.) Prostovol. [Pl. și: năpăști] – Din sl. napastĩ. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

NĂPÁSTĂ s. I. 1. v. dezastru. 2. v. necaz. II. (PESCUIT) prostovol, (reg.) cucă, șașma, (prin Bucov.) năpastnic, (Transilv. și Olt.) plașcă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

NĂPÁSTĂ s. v. ademenire, atracție, chin, cucă, durere, ispită, încercare, patimă, păs, pătimire, persecuție, prigoană, seducere, seducție, suferință, tentație. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Năpastă ≠ noroc (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

năpástă s.f., g.-d. art. năpástei / năpăștii; pl. năpáste / năpăști (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

NĂPÁSTĂ ~e f. 1) Nenorocire grea, care se abate asupra cuiva; urgie. ◊ Ia ~! ia nevoie. 2) Acuzație lipsită de orice temei; învinuire nedreaptă. 3) ist. Bir suplimentar pe care îl plăteau țăranii în locul consătenilor fugiți. [G.-D. năpastei; Pl. și năpăști] /<sl. napasti (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard