NĂNÁȘ, -Ă s. m. și f. v. naș2. (Sursa: DEX '98 )
nănáș, nănáșe, s.n. (înv.) dar, danie, prinos. (Sursa: DAR )
nănáș s. m., pl. nănáși (Sursa: Ortografic )
| nănaș substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | nănaș | nănașul | nănașă | nănașa |
| plural | nănași | nănașii | nănașe | nănașele |
| genitiv-dativ | singular | nănaș | nănașului | nănașe | nănașei |
| plural | nănași | nănașilor | nănașe | nănașelor |
| vocativ | singular | nănașule | nănașo |
| plural | nănașilor | nănașelor |
