NĂCLĂÍT, -Ă,năclăiți, -te, adj. Îmbibat sau acoperit cu o substanță cleioasă, unsuroasă, murdară; năclăios. ♦ (Rar; despre sânge) închegat, coagulat. – V. năclăi. (Sursa: DEX '98 )
NĂCLĂÍT adj. v. coagulat, închegat. (Sursa: Sinonime )
NĂCLĂÍ,năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja. (Sursa: DEX '98 )
A NĂCLĂÍ ~ésctranz. (obiecte ce pot absorbi lichide) A face să se năclăiască. /<bulg. naklejvam (Sursa: NODEX )
A SE NĂCLĂÍpers. 3se ~iéșteintranz. 1) A se acoperi cu o substanță cleioasă sau cu murdărie, îmbibându-se. 2) rar (despre sânge) A trece din stare lichidă în stare solidă; a se face vârtos; a se închega; a se coagula. /<bulg. naklejvam (Sursa: NODEX )
NĂCLĂÍ vb. v. coagula, închega. (Sursa: Sinonime )
năclăí (-ăésc, năclăít), vb. – A se unge, a se păta cu grăsime, a se mînji. Bg. nakleivam, cf. rus. nakleitĭ, din sl. klĕi „clei” (Cihac, II, 208). – Der. năclăios, adj. (unsuros). Cf. clei. (Sursa: DER )
năclăí vb. (sil. -clă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. năclăiáscă (Sursa: Ortografic )
