Dex.Ro Mobile
NUVÉLĂ, nuvele, s. f. 1. Specie literară a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai scurtă și mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social). 2. (Înv.) Noutate (3). [Var.: (rar) novélă s. f.] – Din fr. nouvelle, it. novella. (Sursa: DEX '98 )

NUVÉLĂ s.f. Specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje pe care le prezintă în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social, urmărind un conflict unic, concentrat. [Var. novelă s.f. / < fr. nouvelle, cf. it. novella – povestire < lat. novella – lucru nou]. (Sursa: DN )

NUVÉLĂ s. f. specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje prezentate în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social. (< fr. nouvelle, it. novella) (Sursa: MDN )

NUVÉLĂ s. (LIT.) (înv.) noutate. (A publicat o ~.) (Sursa: Sinonime )

NUVÉLĂ s. v. noutate. (Sursa: Sinonime )

nuvélă s. f., g.-d. art. nuvélei; pl. nuvéle (Sursa: Ortografic )

NUVÉLĂ ~e f. Creație literară epică în proză, mai complexă și mai amplă decât schița, mai simplă și mai redusă ca proporții decât romanul, în care este redat un eveniment caracteristic din viața unuia sau mai multor personaje. ~ umoristică. [G.-D. nuvelei] /<fr. nouvelle. it. novella (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
nuvelă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nuve nuvela
plural nuvele nuvelele
genitiv-dativ singular nuvele nuvelei
plural nuvele nuvelelor
vocativ singular nuvelă, nuvelo
plural nuvelelor