Dex.Ro Mobile
NUTRÍ, nutresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A da de mâncare sau a mânca; a (se) hrăni, a (se) alimenta. ♦ Tranz. A procura cuiva hrană (și alte mijloace de existență); a întreține pe cineva (cu mâncare). 2. Tranz. Fig. A întreține, a cultiva o idee, un sentiment. – Din lat. nutrire. (Sursa: DEX '98 )

NUTRÍ vb. IV. 1. tr., refl. A (se) hrăni. 2. tr. (Fig.) A simți, a avea, a întreține anumite sentimente. [P.i. nutrésc. / < lat. nutrire]. (Sursa: DN )

NUTRÍ vb. I. tr., refl. a (se) hrăni. II. tr. (fig.) a cultiva, a avea un anumit sentiment, gând etc. (< lat. nutrire) (Sursa: MDN )

NUTRÍ vb. 1. v. mânca. 2. v. avea. (Sursa: Sinonime )

nutrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nutrésc, imperf. 3 sg. nutreá.; conj. prez. 3 sg. și pl. nutreáscă (Sursa: Ortografic )

A NUTRÍ ~ésc tranz. 1) (ființe, plante) A face să-și mențină existența fizică dând hrană; a susține prin nutriție; a hrăni; a alimenta. 2) fig. (idei, sentimente, gânduri) A cultiva cu perseverență în sinea sa, neexteriorizând. /<lat. nutrire (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
nutri   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) nutri nutrire nutrit nutrind singular plural
nutrește nutriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) nutresc (să) nutresc nutream nutrii nutrisem
a II-a (tu) nutrești (să) nutrești nutreai nutriși nutriseși
a III-a (el, ea) nutrește (să) nutrească nutrea nutri nutrise
plural I (noi) nutrim (să) nutrim nutream nutrirăm nutriserăm, nutrisem*
a II-a (voi) nutriți (să) nutriți nutreați nutrirăți nutriserăți, nutriseți*
a III-a (ei, ele) nutresc (să) nutrească nutreau nutri nutriseră
* Formă nerecomandată