NUMITÓR, numitori, s. m. Termen al unei fracții ordinare, scris sub linia de fracție, care reprezintă împărțitorul operației de împărțire. ◊ Expr. A aduce la același numitor = a) a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendințe, concepții diferite. – Numi + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

NUMITÓR ~i m. mat. Termen al unei fracții ordinare, aflat sub linia de fracție, care arată în câte părți egale a fost împărțit întregul; împărțitor al unei fracții. ◊ ~ comun numitor aparținând mai multor fracții. A aduce la același ~ a) a transforma fracții cu numitori diferiți în fracții cu numitor comun; b) a pune în concordanță opinii diferite. /a numi + suf. ~tor (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

NUMITÓR s.m. (Mat.) Termen al unei fracții, scris sub linia de fracție, care arată în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ A aduce la același numitor = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. [< numi + -tor, după fr. dénominateur]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

NUMITÓR s. m. termen al unei fracții, sub linia de fracție, indicând în câte părți a fost împărțit întregul. ◊ a aduce la același ~ = a face ca două sau mai multe fracții să aibă același numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. (< numi + -tor) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

NUMITOÁRE s. v. nominativ. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

numitór s. m., pl. numitóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard