NUMĂRĂTÓR, -OÁRE, numărători, -oare, subst. 1. S. n. Aparat care servește la numărare. 2. S. m. și f. (Rar) Persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra. 3. S. m. Termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire. – Număra + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

NUMĂRĂTÓR1 ~oáre n. Aparat pentru numărare sau pentru numerotare. /a număra + suf. ~ător (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

NUMĂRĂTÓR2 ~i m. mat. Termen al unei fracții ordinare, aflat deasupra liniei de fracție, care arată câte părți egale conține această fracție; deîmpărțit al unei fracții. /a număra + suf. ~ător (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

NUMĂRĂTÓR s.m. 1. Termen al unei fracții, scris deasupra liniei de fracție, care arată numărul de părți conținute de fracție. 2. Aparat folosit pentru numărat. [< număra + -tor, după fr. numérateur]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

NUMĂRĂTÓR I. s. m. 1. termen al unei fracții, deasupra liniei de fracție, indicând numărul de părți conținute de fracție. 2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt. II. s. m. f. persoană care numără, socotește, calculează ceva (după fr. numérateur) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

NUMĂRĂTÓR adj. v. cash, gata, gheață, lichid, numerar, sunător. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

NUMĂRĂTÓR s. v. numeral. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

numărătoáre (persoană) s. f., g.-d art. numărătoárei; pl. numărătoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

numărătór (persoană, termen al unei fracții) s. m., pl. numărătóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

numărătór (aparat) s. n., pl. numărătoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

contór n., pl. oare (fr. compteur, d. compter, a număra. V. cont). Aparat de măsurat distanțele, apa, gazu consumat ș. a. – Curat rom. măsurător, numărător. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard