(A fi) cu un picior în groapă (și cu unul afară) = (a fi) foarte bătrân, prăpădit, bolnav; (a fi) aproape de moarte
(A fi) fără stăpân = a) (a fi) liber, de capul său; (a acționa) după bunul plac; b) (a fi) fără rost, fără căpătâi
(A fi) la cheremul cuiva = (a fi) la discreția, la bunul plac al cuiva
(Pe) lângă olaltă = unul (pe) lângă altul; alături
A (i se) încurca (cuiva) ițele = a (i se) strica planul (cuiva); a (se) complica situația
A (o) face pe nebunul = a-și acorda o importanță exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulțumit
A (se) sparge sau a (se) rupe gheața = a dispărea sau a face să dispară atmosfera ori senzația de jenă existentă la un moment dat; a (se) înlătura primele dificultăți în bunul mers al unei acțiuni
A acoperi terenul = a fi prezent în mod permanent în orice parte a terenului de joc
A avea (sau a lăsa, a da cuiva) mână liberă = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea să acționeze după bunul său plac; a avea (sau a da cuiva) libertate totală de acțiune
A bate cu pumnul în masă = a-și impune punctul de vedere
A bate la stroi sau a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu vergi
A bate maidanul ( sau maidanele) = a-și pierde vremea hoinărind sau jucându-se; a hoinări, a vagabonda
A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte (sau în vin etc.)
A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva
A da (sau a lăsa pe cineva) în plata (sau mila) domnului = a lăsa (pe cineva) în pace, a(-l) lăsa să facă ce vrea; a ignora
A da roată = a merge de jur împrejur, a înconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (în mers sau în zbor), a face ocoluri
A fi (sau a se afla, a trăi ca) în sânul lui Avram = a trăi bine, a fi fericit
A fi departe (unul de altul) ca cerul de pământ = a nu se potrivi de loc, a fi în contrast (unul cu altul)
A fi în puterea cuiva = a depinde de voința, de bunul plac al cuiva
A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede
A i se muia (cuiva) gura = a nu mai avea curajul să vorbească; a schimba, a atenua tonul și conținutul celor spuse
A i se sui (cuiva) vinul la (sau în cap) = a se ameți de băutură, a se îmbăta
A ieși deasupra ca untdelemnul = a birui, a învinge; a se confirma, a se adeveri
A juca (pe cineva) pe palmă = a dispune (de cineva) după bunul plac
A lăsa (pe cineva) în mila Domnului = a lăsa (pe cineva) în voia sorții, a nu se mai interesa de el
A lăsa (pe cineva) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lăsa în voia sorții, a lăsa în pace
A nu avea nimic a face = a nu avea nici o legătură (unul cu altul)
A petrece (ceva) din mână în mână = a trece (ceva) de la unul la altul, pe rând, pe la fiecare
A pune chestiunea de încredere = a cere deputaților să-și precizeze în anumite împrejurări, prin vot, atitudinea față de politica guvernului
A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac
A ridica glasul (sau tonul) = a vorbi tare; cu îndrăzneală sau protestând împotriva cuiva; a striga, a țipa; a protesta
A ridica în scaun = a face domn, a înălța pe tronul țării
A schimba cântecul (sau tonul, nota, foaia etc) = a-și modifica comportarea, atitudinea
A scăpa (sau a pierde) trenul = a scăpa o ocazie favorabilă
A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă
A se afla (sau a trimite pe cineva) în gura tunului = a fi expus (sau a expune pe cineva) la un mare pericol
A se duce (sau a pleca, a merge etc.) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde știe, unde-i place
A se duce cu Dumnezeu (sau în plata, în știrea lui Dumnezeu, în plata Domnului) = a merge unde vrea, unde poate, oriunde
A se muta ca țiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic
A se prinde (cu cineva) la vorbă = a) a începe să discute (cu cineva); b) a se înțelege (unul cu altul), a cădea de acord să...
A se îneca (ca țiganul) la mal = a renunța sau a fi obligat să renunțe la ceva tocmai când țelul era aproape atins
A se îneca ca țiganul la mal = a nu reuși, a eșua într-o acțiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârșit
A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul cu scânteia = a se deprinde cu răul
A sonda terenul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa
A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită într-o întreprindere, într-o acțiune
A trage banul (sau gologanul) prin barbă = a freca de barbă un ban câștigat (în credința superstițioasă că acest gest atrage un câștig ulterior bun)
A trăi ca viermele în hrean (sau în rădăcina hreanului) = a duce (și a se deprinde cu) o viață grea
A împăca și capra, și varza = a mulțumi și pe unul, și pe altul; a împăca două interese opuse
A închide paranteza = a) a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei la locul cuvenit; b) a termina o digresiune introdusă în cursul unei comunicări
A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac
NUL, -Ă,nuli, -e, adj. 1. Care se reduce la nimic, care nu valorează nimic sau nu se manifestă in nici un fel; inexistent. ♦ (Mat.) Care reprezintă valoarea zero. ♦ (Despre meciuri) Care se termină la egalitate. 2. (Despre acte juridice) Fără valoare legală, considerat ca inexistent. ◊ Loc. vb. A declara nul = a anula. 3. (Despre oameni și despre acțiunile lor) Lipsit de orice valoare, fără nici un merit; total incapabil. ◊ Expr. A fi nul la... = a nu ști absolut nimic (într-un domeniu). – Din fr. nul, germ. null. (Sursa: DEX '98 )
NUL, -Ăadj.1. Redus la zero, fără nici o valoare. ◊ Meci nul = meci terminat la egalitate. 2. Fără putere, fără valoare (legală); inexistent. 3. (Despre oameni) Lipsit de merite, fără nici un merit. [Cf. fr., germ. nul, lat. nullus]. (Sursa: DN )
NUL, -Ăadj. 1. (despre acte) fără valoare legală, care se reduce la nimic; inexistent. ♦ meci ~ = meci terminat la egalitate. 2. (mat.) de valoare egală cu zero. 3. (despre oameni) lipsit de merite. (< fr. nul, germ. null) (Sursa: MDN )
nul adj. m., pl. nuli; f. sg. núlă, pl. núle (Sursa: Ortografic )
NUL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici o valoare; de nimic; egal cu zero. ◊ A fi ~ (la ceva) a nu pricepe câtuși de puțin într-o materie, într-un domeniu; a nu ști nici o iotă. 2) Care nu se manifestă deloc; inexistent. 3) (despre acte juridice) Care nu are valoare legală; lipsit de validitate. Contract ~. ◊ A declara ~ a anula. /<fr. nul, germ. null (Sursa: NODEX )
