NUIELÚȘĂ, nuielușe, s. f. Diminutiv al lui nuia; nuieluță. [Pr.: nu-ie-] – Nuia + suf. -ușă. (Sursa: DEX '98 )
NUIELÚȘĂ s. nuieluță, vărguță, (rar) nuielușcă, vărguliță, (reg.) jordiță. (O ~ de alun.) (Sursa: Sinonime )
nuielúșă s. f., art. nuielúșa, g.-d. art. nuielúșei; pl. nuielúșe (Sursa: Ortografic )
| nuielușă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | nuielușă | nuielușa |
| plural | nuielușe | nuielușele |
| genitiv-dativ | singular | nuielușe | nuielușei |
| plural | nuielușe | nuielușelor |
| vocativ | singular | nuielușă, nuielușo |
| plural | nuielușelor |
