NOVÍCE, novici, -ce, s. m. și f. 1. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător. ♦ (Adjectival) Care nu are experiența vieții. 2. Persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie. 3. Spec. Marinar care face ucenicie. – Din fr. novice. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

NOVÍCE s.m. și f. 1. Persoană intrată de curând într-o mănăstire spre a se călugări. 2. Începător neexperimentat (într-o profesiune, într-un meșteșug etc.). [Cf. fr. novice, it. novizio, lat. novicius]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

NOVÍCE s. m. f. 1. cel intrat de curând într-o mănăstire spre a se călugări. 2. începător într-un domeniu oarecare. (< fr. novice, lat. novicius) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

NOVÍCE s. v. debutant, începător. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Novice ≠ veteran (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

novíce s. f., g.-d. art. novícei; pl. novíce (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

novíce s. m., pl. novíci (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

NOVÍCE ~e (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face primii pași într-un domeniu de activitate; începător; debutant. /<fr. novice, lat. novicius (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard