NOVÁ,novez, vb. I. Tranz. (Jur.) A face, a încheia o novație (1). – Din fr. nover, lat. novare. (Sursa: DEX '98 )
NOVÁvb. I. tr. A supune (o obligație) unei novații. [Cf. fr. nover, lat. novare]. (Sursa: DN )
NOVÁvb. tr. a supune (o obligație) unei novații. (< fr. nover, lat. novare) (Sursa: MDN )
nóva s.f. (reg.) varietate de struguri hibrizi. (Sursa: DAR )
nová vb., ind. prez. 1 sg. novéz, 3 sg. și pl. noveáză (Sursa: Ortografic )
NÓVĂ,nove, s. f. Stea variabilă a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova. (Sursa: DEX '98 )
A NOVÁ ~éztranz. jur. (obligații vechi) A supune unei novații; a face o novație. /<fr. nover, lat. novare (Sursa: NODEX )
NÓVĂ ~ef. Stea variabilă, a cărei strălu-cire crește brusc și apoi scade treptat până la intensitatea inițială. /<fr. nova (Sursa: NODEX )
NÓVĂs.f. Tip de stea a cărei mărime crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. [< fr. nova]. (Sursa: DN )
NÓVĂs. f. stea a cărei strălucire crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. (< fr., lat. nova) (Sursa: MDN )
nóvă s. f., g.-d. art. nóvei; pl. nóve (Sursa: Ortografic )
MACTE, NOVA VIRTUTE, PUER SIC ITUR AD ASTRA (lat.) slavă ție, copile, pentru noua ta faptă de vitejie, așa se ajunge la stele – Vergiliu, „Eneida”, IX, 641. Cuvinte de îmbărbătare pe care Apolo le adresează lui Ascanius, în războiul troienilor cu latinii. P. ext. Îndemn la o acțiune hotărâte, ieșită din comun. (Sursa: DE )
NON NOVA, SED NOVE (lat.) nu lucruri noi, ci într-un chip nou – Originalitatea unei opere literare constă în maniera proprie, inedită de tratare nu noutatea subiectului. (Sursa: DE )
