NOTIFICÁRE,notificări, s. f. Acțiunea de a notifica și rezultatul ei. ♦ Comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, în scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificație. ♦ Înștiințare oficială făcută de un stat altor state, printr-o notă diplomatică, cu privire la poziția sa într-o anumită problemă internațională. – V. notifica. (Sursa: DEX '98 )
NOTIFICÁREs.f. Acțiunea de a notifica și rezultatul ei; înscris prin care se înștiințează cineva; înștiințare; notificație. [< notifica]. (Sursa: DN )
NOTIFICÁREs. f. acțiunea de a notifica. ◊ înscris prin care se înștiințează cineva; notificație. ◊ înștiințare oficială făcută de un stat altor state printr-o notă diplomatică. (< notifica) (Sursa: MDN )
NOTIFICÁRE s. 1. notificație. (~ sentinței.)2. v. indicație. (Sursa: Sinonime )
NOTIFICÁRE s. v. consemnare, înregistrare, înscriere, însemnare, notare, notație. (Sursa: Sinonime )
notificáre s. f., g.-d. art. notificării; pl. notificări (Sursa: Ortografic )
NOTIFICÁ,notífic, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință (în mod oficial); a înștiința (în scris); a trimite o notificare. ♦ A nota. – Din fr. notifier, lat. notificare. (Sursa: DEX '98 )
A NOTIFICÁ notífictranz. 1) (acte juridice)A aduce la cunoștință (unei persoane interesate) pe cale oficială. 2) pop. A sublinia în mod special. /<fr. notifier, lat. notificare (Sursa: NODEX )
NOTIFICÁvb. I. tr. A aduce la cunoștință (ceva) printr-o înștiințare, printr-o notă oficială; a trimite o notificare. ♦ A nota. [P.i. notífic, 3,6 -că. / < it., lat. notificare]. (Sursa: DN )
NOTIFICÁvb. tr. a înștiința (printr-o notă oficială); a trimite o notificare. (< fr. notifier, lat. notificare) (Sursa: MDN )
NOTIFICÁ vb. (JUR.) (înv.) a semnifica. (Sursa: Sinonime )
NOTIFICÁ vb. v. consemna, înregistra, înscrie, însemna, nota, scrie, trece. (Sursa: Sinonime )
notificá vb., ind. prez. 1 sg. notífic, 3 sg. și pl. notífică; conj. prez. 3 sg. și pl. notífice (Sursa: Ortografic )
