NÓSTRU, NOÁSTRĂ,noștri, noastre, pron. pos., adj. pos. (De obicei precedat de art. „al”, „a”, „ai”, „ale”) I. Pron. pos. 1. (Înlocuiește numele obiectului posedat de vorbitor și de un grup din care vorbitorul face parte, precum și numele acestora) Are o casă ca a noastră.2. (Pop.; mai ales la m. pl.; indică soțul, soția, familia, rudele vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu ei, înlocuind și numele acestora) Când vin ai noștri acasă?3. (Indică lucrurile personale, proprietatea, preocupările etc. vorbitorului și ale persoanelor din același grup cu el, înlocuind și numele acestora) Mă întorc la ale noastre.II. Adj. pos. 1. Care se află în posesiunea vorbitorului și a unui grup din care face parte acesta, care este legat printr-o relație de proprietate cu vorbitorul și cu grupul din care face parte acesta. Casa noastră.2. Care este legat printr-o relație de apartenență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte. Picioarele noastre.3. Care este legat printr-o relație de dependență cu vorbitorul și cu grupul din care acesta face parte. Gazda noastră. Strămoșii noștri.4. Care este spus, săvârșit de vorbitor și de grupul din care acesta face parte. Acțiunea noastră. ♦ (Ca plural al modestiei) Meu. Cartea noastră. 5. (Cu valoare obiectivă) Vine în ajutorul nostru. [Var.: (reg.) nost, noástă pron. pos., adj. pos.] – Lat. noster, nostra. (Sursa: DEX '98 )
nóstru1 / al nóstru1 adj. pr. m. (prietenul nostru / un prieten al nostru, al nostru prieten; prietenului nostru / unui prieten al nostru), pl. nóștri / ai nóștri; f. noástră / a noástră (prietena noastră / o prietenă a noastră, a noastră prietenă), g.-d. noástre / a noástre (prietenei noastre / unei prietene a noastre), pl. noástre / ále noástre (prietenele noastre, niște prietene ale noastre, ale noastre prietene; prietenelor noastre / unor prietene ale noastre) (Sursa: DOOM 2 )
nóstru2 (al ~) pr. m. (prietenul vostru e medic, al nostru e profesor), pl. ai nóștri, g.-d. álor nóștri; f. a noástră, pl. ále noástre, g.-d. álor noástre (Sursa: DOOM 2 )
NÓSTRU adj. v. meu. (Sursa: Sinonime )
nóstru (-oástră), adj. pos. pers. I pl. – Var. nost. Mr. nostru, nost(u), megl., istr. nostru. Lat. nostrum (Pușcariu 1191; Candrea-Dens., 1245; REW 5961), cf. it. nostro, prov. nostre, fr. notre, sp. nuestro, port. nosso. (Sursa: DER )
nóstru (precedat de al) pr. m., pl. ai noștri, g.-d. álor noștri; f. sg. a noástră, pl. ále noástre, g.-d. álor noástre (Sursa: Ortografic )
NÓSTRU1 noástră (nóștri, noástre)adj. pos. 1) Care aparține grupului în care se include și vorbitorul. 2) Care se află în anumite relații (de prietenie, de înrudire etc.) cu cel căruia i se adresează vorbitorul. Mama noastră. 3) (în narațiuni) Despre care s-a mai vorbit; pomenit, amintit mai sus; cunoscut de noi. Eroul ~ a avut multe de înfruntat. 4) (se folosește ca plural al modestiei în stilul oficial, administrativ, solemn, având valoare de singular) Meu. Opinia noastră. /<lat. noster, nostra (Sursa: NODEX )
NÓSTRU2 noástră (nóștri, noástre)pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, aleînlocuiește numele obiectului posedat de un grup din care face parte vorbitorul)Voi chema dintre ai noștri să mă ajute. ◊ Ai noștri membrii familiei, rudele, prietenii. /<lat. noster, nostra (Sursa: NODEX )
nóstru/al nóstru adj. m., pl. noștri/ai noștri; f. sg. noástră/a noástră, g.-d. noástre/a noástre, pl. noástre/ale noástre (Sursa: Ortografic )
Tátăl nóstru (rugăciunea) s. pr. n. (Sursa: Ortografic )