NONSÉNS, nonsensuri, s. n. Ceea ce este lipsit de înțeles; vorbă, faptă fără rost; absurditate. – Din fr. non-sens. (Sursa: DEX '98 )
NONSÉNS s.n. Ceea ce este lipsit de sens, de înțeles; vorbă sau faptă fără rost; absurditate. [Cf. fr. non-sens]. (Sursa: DN )
NONSÉNS s. n. ceea ce este lipsit de sens, de rațiune; absurditate. (< fr. non-sens) (Sursa: MDN )
NONSÉNS s. v. absurditate. (Sursa: Sinonime )
nonséns s. n., pl. nonsénsuri (Sursa: Ortografic )
NONSÉNS ~uri n. Ceea ce nu are nici un sens; idee, vorbă sau faptă fără noimă; absurditate. /<fr. non-sens (Sursa: NODEX )
| nonsens substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | nonsens | nonsensul |
| plural | nonsensuri | nonsensurile |
| genitiv-dativ | singular | nonsens | nonsensului |
| plural | nonsensuri | nonsensurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
