NONȘALÁNT, -Ă, nonșalanți, -te, adj. (Livr.) Lipsit de grijă; degajat (în comportări); care trădează nonșalanță; leneș. – Din fr. nonchalant, germ. nonschalant. (Sursa: DEX '98 )
NONȘALÁNT, -Ă adj. (Liv.) Nepăsător; leneș. [< fr. nonchalant]. (Sursa: DN )
NONȘALÁNT, -Ă adj. indiferent, nepăsător; degajat. (< fr. nonchalant) (Sursa: MDN )
NONȘALÁNT adj. v. degajat, dezinvolt, firesc, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan. (Sursa: Sinonime )
nonșalánt adj. m., pl. nonșalánți; f. sg. nonșalántă, pl. nonșalánte (Sursa: Ortografic )
NONȘALÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care manifestă nongalanță; lipsit de griji. /<fr. nonchalant, germ. nonschalance (Sursa: NODEX )
| nonșalant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | nonșalant | nonșalantul | nonșalantă | nonșalanta |
| plural | nonșalanți | nonșalanții | nonșalante | nonșalantele |
| genitiv-dativ | singular | nonșalant | nonșalantului | nonșalante | nonșalantei |
| plural | nonșalanți | nonșalanților | nonșalante | nonșalantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
