NOMINALIZÁ, nominalizez, vb. I. Tranz. A indica, a denumi, a specifica ceva în mod concret, pe nume. – Nominal + suf. -iza. (Sursa: DEX '98 )
NOMINALIZÁ vb. I. tr. A indica, a denumi, a specifica pe nume (un produs). [< nominal + -iza]. (Sursa: DN )
NOMINALIZÁ vb. tr. a indica, a denumi, a specifica pe nume. (< fr. nominaliser) (Sursa: MDN )
nominalizá vb., ind. prez. 1 sg. nominalizéz, 3 sg. și pl. nominalizeáză (Sursa: Ortografic )
A NOMINALIZÁ ~éz tranz. A indica, a specifica în mod concret, pe nume. /nominal + suf. ~iza (Sursa: NODEX )
| nominaliza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) nominaliza | nominalizare | nominalizat | nominalizând | singular | plural |
| nominalizează | nominalizați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | nominalizez | (să) nominalizez | nominalizam | nominalizai | nominalizasem |
| a II-a (tu) | nominalizezi | (să) nominalizezi | nominalizai | nominalizași | nominalizaseși |
| a III-a (el, ea) | nominalizează | (să) nominalizeze | nominaliza | nominaliză | nominalizase |
| plural | I (noi) | nominalizăm | (să) nominalizăm | nominalizam | nominalizarăm | nominalizaserăm, nominalizasem* |
| a II-a (voi) | nominalizați | (să) nominalizați | nominalizați | nominalizarăți | nominalizaserăți, nominalizaseți* |
| a III-a (ei, ele) | nominalizează | (să) nominalizeze | nominalizau | nominalizară | nominalizaseră |
* Formă nerecomandată
