Dex.Ro Mobile
NODURÁR, nodurare, s. n. Parte a războiului de țesut alcătuită dintr-un fuscel gros legat de fusul sau sulul dindărăt și de care se prind capetele urzelii când se învelește pânza. – Nod + suf. -urar. (Sursa: DEX '98 )

NODURÁR s. v. răculeț. (Sursa: Sinonime )

nodurár s. n., pl. noduráre (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
nodurar   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nodurar nodurarul
plural nodurare nodurarele
genitiv-dativ singular nodurar nodurarului
plural nodurare nodurarelor
vocativ singular
plural