NOCIVITÁTE s. f. Faptul de a fi nociv, caracter nociv. – Din fr. nocivité. (Sursa: DEX '98 )
NOCIVITÁTE f. Caracter nociv. /<fr. nocivité (Sursa: NODEX )
NOCIVITÁTE s.f. Faptul de a fi nociv; caracter nociv. [Cf. fr. nocivité]. (Sursa: DN )
NOCIVITÁTE s. f. caracter nociv. (< fr. nocivité) (Sursa: MDN )
nocivitáte s. f., g.-d. art. nocivității (Sursa: Ortografic )
| nocivitate substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | nocivitate | nocivitatea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | nocivități | nocivității |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | nocivitate, nocivitateo |
| plural | — |
