NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam. (Sursa: DEX '98 )
NIZÁMs.m. Titlu dat suveranilor din Hyderabad (India). [< fr. nizam]. (Sursa: DN )
nizám2, nizámuri, s.n. (înv.) 1. (în evul mediu, în Țările Române) denumire dată statului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. normă de lucru fixată printr-un regulament. 3. ordin sau dispoziție dată de o autoritate. 4. organizarea legiferată a unei țări, raiale, județ, instituții; orânduială. 5. armată turcească în termen, soldat turc. (Sursa: DAR )
nizám (nizámuri), s. n. – 1. Ordin, organizație. – 2. Armată regulată turcă. – 3. Soldat turc din armată. Tc. (arab.) nizam (Șeineanu, III, 89). Sec. XVIII, înv. (Sursa: DER )
nizám (soldat turc) s. m., pl. nizámi (Sursa: Ortografic )
nizám (normă, orînduială, armată turcească) s. n., pl. nizámuri (Sursa: Ortografic )
NIZÁM ~im. ist. Soldat turc în termen. /<turc. nizam (Sursa: NODEX )
