NITUÍRE,nituiri, s. f. Acțiunea de a nitui și rezultatul ei; nituit1, nituitură. [Pr.: -tu-i-] – V. nitui. (Sursa: DEX '98 )
NITUÍRE s. (TEHN.) nituit. (Sursa: Sinonime )
nituíre s. f., g.-d. art. nituírii; pl. nituíri (Sursa: Ortografic )
NITUÍ,nituiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un al doilea cap al unui nit după ce acesta a fost trecut prin găurile pieselor care trebuie împreunate. 2. A împreuna, a fixa două sau mai multe piese cu ajutorul niturilor. – Nit + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A NITUÍ ~iésctranz. (piese de metal) A împreuna cu ajutorul niturilor; a pune în nituri. /nit + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
nituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nituiésc, 3 sg. nituiéște, imperf. 3 sg. nituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. nituiáscă (Sursa: Ortografic )
