NITRÍL, nitrili, s. m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric, folosită în sinteza organică. – Din fr. nitrile, germ. Nitril. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
NITRÍL s.m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric. [< fr. nitrile ]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard
NITRÍL s. m. compus organic, ester al acidului cianhidric, folosit ca sinteză organică. (< fr. nitrile ) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard
NITRÍL s. (CHIM.) nitril acetic = acetonitril, cianometan; nitril acrilic = acrilonitril; nitril poliacrilic = poliacrilonitril. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
nitríl s. m. (sil. -tril ), pl. nitríli (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
nitril substantiv masculin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular nitri l nitri lul plural nitri li nitri lii genitiv-dativ singular nitri l nitri lului plural nitri li nitri lilor vocativ singular — plural —
