(Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni
A se duce la dracul = a pleca unde vrea (fără să-i mai știe nimeni de urmă și fără să-i mai dorească revederea)
A ști una și bună = a avea o părere hotărâtă, pe care nu o poate zdruncina nimeni
Ca în codru = nestingherit, fără să-i pese de nimeni și de nimic; foarte tare
Cu de la sine putere = fără a fi autorizat de nimeni; în mod abuziv
Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu mă ascultă nimeni
Fie vorba între noi! = ceea ce știm să rămâne între noi, să nu afle nimeni
Să crești mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcții negative) nimeni
ca nemaialtul = ca nimeni altul
de pre proizvolenie = de bunăvoie, neconstrâns de nimeni
de prois = din proprie inițiativă, de bunăvoie, neconstrâns de nimeni
În (sau cu) unanimitate = cu aprobarea tuturor, fără ca nimeni să aibă altă părere, altă atitudine
În vârful (sau pe vârfurile) degetelor (sau picioarelor) = tiptil, încet, cu grijă, fără zgomot, ca să nu simtă nimeni
NÍMENI pron. neg. Nici un om; nici o ființă. [Gen.-dat.: nimănui – Var.: nímenea, (reg.) níme, nímene pron. neg.] – Lat. nemo, neminem. (Sursa: DEX '98 )
NÍMENIpron. neg. Nici o persoană. ~ altul. [Var. nimenea] /<lat. nemo, neminem (Sursa: NODEX )
NÍMENI pron. (Munt. și prin Olt.) nimeric, (înv.) neștine. (~ să nu știe.) (Sursa: Sinonime )
Nimeni ≠ cineva (Sursa: Antonime )
nímeni pron. – Niciunul. – Var. nimene(a), nime, nimenilea, (Banat, Olt.) nima. Megl. nimen, nimea, nimini. Lat. nĕmo, nēmĭnem (Pușcariu 1130; Candrea-Dens., 1231; REW 5886), cf. it. nimo, sard. nimus, cors. nimo. Var. nime provine din nominativ (cf. om, oameni), sau reprezintă o formă disimulată. Gen. nimănui, nimărui, nimunui, nimălui. (Sursa: DER )