NICOVÁLĂ,nicovale, s. f. 1. Unealtă de oțel sau de fontă folosită în atelierele de forjă pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării, în operațiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul; ilău. ♦ Unealtă de oțel pe care se bate tăișul coasei. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a unei nicovale (1). – Din sl. nakovalo. (Sursa: DEX '98 )
NICOVÁLĂ ~ef. 1) Bloc de oțel folosit ca suport la forjarea pieselor de metal; ilău. ~ de fierărie. 2) Unul dintre oasele mici care formează urechea medie. /<sl. nakovalo (Sursa: NODEX )
NICOVÁLĂ s. 1. (reg.) năcovelniță, (Mold.) ilău. (ă fierarului.)2. (reg.) batcă, muchie. (~ pentru bătut coasa.) (Sursa: Sinonime )
nicoválă (nicovále), s. f. – Ilău. Sl. nakovalo (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 78; Conev 67), cf. covaci și bg. kovalo (› megl. cuvalnă). (Sursa: DER )
nicoválă s. f., g.-d. art. nicoválei; pl. nicovále (Sursa: Ortografic )
