NEÎNȚELEGĂTÓR, -OÁRE, neînțelegători, -oare, adj. Care nu înțelege, care refuză să înțeleagă, să accepte ceva. – Ne- + înțelegător. (Sursa: DEX '98 )
neînțelegătór adj. m., pl. neînțelegătóri; f. sg. și pl. neînțelegătoáre (Sursa: Ortografic )
| neînțelegător adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | neînțelegător | neînțelegătorul | neînțelegătoare | neînțelegătoarea |
| plural | neînțelegători | neînțelegătorii | neînțelegătoare | neînțelegătoarele |
| genitiv-dativ | singular | neînțelegător | neînțelegătorului | neînțelegătoare | neînțelegătoarei |
| plural | neînțelegători | neînțelegătorilor | neînțelegătoare | neînțelegătoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
