NEÎNDURĂTÓR, -OÁRE, neîndurători, -oare, adj. Care nu iartă; fără milă; nemilos, necruțător, neîndurat. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + îndurător. (Sursa: DEX '98 )
NEÎNDURĂTÓR adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. neîngăduitor. 3. adj. v. crud. (Sursa: Sinonime )
neîndurătór adj. m., pl. neîndurătóri; f. sg. și pl. neîndurătoáre (Sursa: Ortografic )
| neîndurător adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | neîndurător | neîndurătorul | neîndurătoare | neîndurătoarea |
| plural | neîndurători | neîndurătorii | neîndurătoare | neîndurătoarele |
| genitiv-dativ | singular | neîndurător | neîndurătorului | neîndurătoare | neîndurătoarei |
| plural | neîndurători | neîndurătorilor | neîndurătoare | neîndurătoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
