A lua pe cineva (sau a-i lua cuiva ceva) în nume de bine = a se arăta binevoitor și mulțumit de cineva
A se închina la sfinți sau a se ruga de toți sfinții = a se adresa la cei puternici cu rugăminți, a fi nevoit să solicite rezolvarea unui lucru în mai multe locuri și cu stăruințe
A se șterge (sau a se linge) pe bot (de sau, , despre ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva)
A înghiți în sec = a) a înghiți fără a avea ceva în gură; b) a se reține de la ceva, a fi nevoit să-și înfrâneze o dorință
Cu duhul blândeții = blând, binevoitor
Cu omenie = binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect
nevoít, nevoítă, adj. (înv.) chinuit (fizicește), torturat. (Sursa: DAR )
NEVOÍ,nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie. (Sursa: DEX '98 )
A NEVOÍ ~iésctranz. (folosit, mai ales, la pasiv) A pune cu forța (să facă ceva); a sili; a impune; a obliga; a constrânge. /Din nevoie (Sursa: NODEX )
NEVOÍ vb. a constrânge, a forța, a obliga, a sili. (Sunt ~ să...) (Sursa: Sinonime )
