Dex.Ro Mobile
NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza. (Sursa: DEX '98 )

NEUTRALIZÁRE s.f. Acțiunea de a neutraliza și rezultatul ei; neutralizație. ♦ (Lingv.) Suprimarea în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice. ♦ Regim internațional special la care este supus un teritoriu (sau anumite ape). [< neutraliza]. (Sursa: DN )

NEUTRALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) neutraliza. 2. suprimare în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice. 3. regim internațional special la care este supus un teritoriu. (< neutraliza) (Sursa: MDN )

NEUTRALIZÁRE s. v. anihilare. (Sursa: Sinonime )

neutralizáre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. neutralizării; pl. neutralizări (Sursa: Ortografic )

NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser. (Sursa: DEX '98 )

A NEUTRALIZÁ ~éz tranz. 1) A lipsi de posibilitatea de a se manifesta activ; a face neutru, inofensiv. 2) (compuși chimici) A face să devină neutru. ~ o soluție. 3) (corpuri fizice) A lipsi de sarcină electrică. [Sil. ne-u-] /<fr. neutraliser (Sursa: NODEX )

A SE NEUTRALIZÁ mă ~éz intranz. A deveni neutru. [Sil. ne-u-] /<fr. neutraliser (Sursa: NODEX )

NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. A face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune, o manifestare etc.). 2. A face neutru (4). ♦ A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. ♦ tr., refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. [< fr. neutraliser]. (Sursa: DN )

NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. a face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune). 2. a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. II. tr., refl. 1. a (se) face neutru (4). 2. (lingv.) a determina, a suferi o neutralizare. (< fr. neutraliser) (Sursa: MDN )

NEUTRALIZÁ vb. 1. v. anihila. 2. v. paraliza. (Sursa: Sinonime )

neutralizá vb. (sil. -tra-), ind. prez. 1 sg. neutralizéz, 3 sg. și pl. neutralizeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
neutraliza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) neutraliza neutralizare neutralizat neutralizând singular plural
neutralizea neutralizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) neutralizez (să) neutralizez neutralizam neutralizai neutralizasem
a II-a (tu) neutralizezi (să) neutralizezi neutralizai neutralizași neutralizaseși
a III-a (el, ea) neutralizea (să) neutralizeze neutraliza neutraliză neutralizase
plural I (noi) neutralizăm (să) neutralizăm neutralizam neutralizarăm neutralizaserăm, neutralizasem*
a II-a (voi) neutralizați (să) neutralizați neutralizați neutralizarăți neutralizaserăți, neutralizaseți*
a III-a (ei, ele) neutralizea (să) neutralizeze neutralizau neutraliza neutralizaseră
* Formă nerecomandată

neutralizare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular neutralizare neutralizarea
plural neutralizări neutralizările
genitiv-dativ singular neutralizări neutralizării
plural neutralizări neutralizărilor
vocativ singular neutralizare, neutralizareo
plural neutralizărilor