NEURÍT s.n. (Anat.) Axon. [< germ. Neurit]. (Sursa: DN )
NEURÍT s. m. axon. (< germ. Neurit) (Sursa: MDN )
NEURÍT s. v. axon. (Sursa: Sinonime )
neurít s. m. (sil. ne-u-), pl. neuríți (Sursa: Ortografic )
| neurit substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | neurit | neuritul |
| plural | neuriți | neuriții |
| genitiv-dativ | singular | neurit | neuritului |
| plural | neuriți | neuriților |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
