NETĂGĂDUÍT, -Ă,netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne- + tăgăduit. (Sursa: DEX '98 )
NETĂGĂDUÍT adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. ade-vărat. (Sursa: Sinonime )
netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. sg. netăgăduítă, pl. netăgăduíte (Sursa: Ortografic )
