Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

NEȘTÍRE s. f. (în loc. adv.) În neștire = a) fără să-și dea seama, fără a ști cum sau de ce; la întâmplare; absent, distrat; p. ext. involuntar; b) fără rost, fără sens, în mod inutil; c) fără măsură, fără socoteală; la nesfârșit. (Rar) Din neștire = din nebăgare de seamă; involuntar. – Ne- + știre. (Sursa: DEX '98 )

NEȘTÍRE f. (negativ de la știre): În ~ a) fără a-și da seama; b) în stare de inconștiență. Din ~ fără a ști. /ne- + știre (Sursa: NODEX )

neștí, neștíu, vb. IV (înv.) a nu ști. (Sursa: DAR )

neștíre s. f. (sil. mf. -ști-), g.-d. art. neștírii (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
nești   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) nești neștire neștiut neștiind singular plural
neștii neștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) neștiu (să) neștiu neștiam neștiui neștiusem
a II-a (tu) neștii (să) neștii neștiai neștiuși neștiuseși
a III-a (el, ea) neștie (să) neștie neștia neștiu neștiuse
plural I (noi) neștim (să) neștim neștiam neștiurăm neștiuserăm, neștiusem*
a II-a (voi) neștiți (să) neștiți neștiați neștiurăți neștiuserăți, neștiuseți*
a III-a (ei, ele) neștiu (să) neștie neștiau neștiu neștiuseră
* Formă nerecomandată

neștire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular neștire neștirea
plural neștiri neștirile
genitiv-dativ singular neștiri neștirii
plural neștiri neștirilor
vocativ singular neștire, neștireo
plural neștirilor