NESFÂRȘÍT2, -Ă,nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini: etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfârșit. (Sursa: DEX '98 )
NESFÂRȘÍT1,nesfârșituri. s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit, ◊ Eternitate, veșnicie. – Ne- + sfârșit. (Sursa: DEX '98 )
NESFÂRȘÍT adj. 1. v. interminabil. 2. v. continuu. 3. v. veșnic. 4. v. inepuizabil. 5. v. extraordinar. 6. v. nemărginit. 7. v. imens. (Sursa: Sinonime )
NESFÂRȘÍT s. v. nemărginire. (Sursa: Sinonime )
Nesfârșit ≠ sfârșit, terminat (Sursa: Antonime )
nesfârșít adj. m. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșíți; f. sg. nesfârșítă, pl. nesfârșíte (Sursa: Ortografic )
nesfârșít s. n. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșíturi (Sursa: Ortografic )
NESFÂRȘÍT1 ~tă (~ți, ~te)(negativ de la sfârșit) 1) Care are loc fără întrerupere; necontenit; neîntrerupt; continuu. 2) (despre întinderi, spații) Care nu are capăt; nemăr-ginit; infinit; nelimitat. /ne- + sfârșit (Sursa: NODEX )
