NERECUNOȘTÍNȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Ne- + recunoștință. (Sursa: DEX '98 )
NERECUNOȘTÍNȚĂ s. v. ingratitudine. (Sursa: Sinonime )
nerecunoștínță s. f., g.-d. art. nerecunoștínței (Sursa: Ortografic )
| nerecunoștință substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | nerecunoștință | nerecunoștința |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | nerecunoștințe | nerecunoștinței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | nerecunoștință, nerecunoștințo |
| plural | — |
