NERĂBDÁRE s. f. Lipsă de răbdare; impaciență; starea celui nerăbdător; neastâmpăr (provocat de așteptare), încordare, înfrigurare; dorință arzătoare, grabă de a începe, de a întreprinde, de a termina ceva. ◊ Loc. adv. Cu nerăbdare = în mod nerăbdător; cu înfrigurare. ♦ Enervare, iritare; nervozitate. – Ne- + răbdare. (Sursa: DEX '98 )
NERĂBDÁREf. (negativ de larăbdare) 1): Cu ~ în mod nerăbdător. 2) Stare de nervozitate, de agitație. /ne- + răbdare (Sursa: NODEX )
NERĂBDÁRE s. 1. neastâmpăr, nervozitate, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpâni ~.)2. v. înfri-gurare. (Sursa: Sinonime )
nerăbdáre s. f., g.-d. art. nerăbdării (Sursa: Ortografic )
