NEPRIHĂNÍT, -Ă, neprihăniți, -te, adj. Care este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat; spec. cast. – Ne- + prihănit (înv. „păcătos, vinovat” < prihană). (Sursa: DEX '98 )
NEPRIHĂNÍT adj. fecioresc, v. inocent. (Sursa: Sinonime )
neprihănít adj. m. (sil. -pri-). pl. neprihăníți; f. sg. neprihănítă, pl. neprihăníte (Sursa: Ortografic )
NEPRIHĂNÍT ~tă (~ți, ~te) Care este fără prihană; curat la suflet; pur; nepătat; imaculat; inocent; candid. /ne- + prihănit (Sursa: NODEX )
| neprihănit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | neprihănit | neprihănitul | neprihănită | neprihănita |
| plural | neprihăniți | neprihăniții | neprihănite | neprihănitele |
| genitiv-dativ | singular | neprihănit | neprihănitului | neprihănite | neprihănitei |
| plural | neprihăniți | neprihăniților | neprihănite | neprihănitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
