neprihănire
Caută
NEPRIHĂNÍRE
s. f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate;
spec.
castitate. –
Ne-
+
prihănire
(înv. „păcat, vină” <
prihană).
(
Sursa: DEX '98
)
Copy to clipboard
NEPRIHĂNÍRE
f. rar
Curățenie sufle-tească; nevinovăție; inocență; puritate; candoare; castitate. /
ne- + prihănire
(
Sursa: NODEX
)
Copy to clipboard
NEPRIHĂNÍRE
s.
1.
v.
inocență
.
2.
v.
v*********e
. (
Sursa: Sinonime
)
Copy to clipboard
neprihăníre
s. f. (sil.
-pri-
), g.-d. art.
neprihănírii
(
Sursa: Ortografic
)
Copy to clipboard
