NEPOȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, nepoței, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui nepot. – Nepot + suf. -el, -ea, -ică. (Sursa: DEX '98 )
nepoțél s. m., pl. nepoțéi, art. nepoțéii (Sursa: Ortografic )
| nepoțel substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | nepoțel | nepoțelul | nepoțea, nepoțică | nepoțeaua, nepoțica |
| plural | nepoței | nepoțeii | nepoțele | nepoțelele |
| genitiv-dativ | singular | nepoțel | nepoțelului | nepoțele | nepoțelei |
| plural | nepoței | nepoțeilor | nepoțele | nepoțelelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
