NEOMENÍE, neomenii, s. f. Lipsă de omenie; faptă de om neomenos; cruzime, sălbăticie. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenie. (Sursa: DEX '98 )
NEOMENÍE s. v. răutate. (Sursa: Sinonime )
Neomenie ≠ omenie (Sursa: Antonime )
neomeníe s. f. (sil. ne-o-), art. neomenía, g.-d. art. neomeníei; (fapte) pl. neomeníi, art. neomeníile (Sursa: Ortografic )
| neomenie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | neomenie | neomenia |
| plural | neomenii | neomeniile |
| genitiv-dativ | singular | neomenii | neomeniei |
| plural | neomenii | neomeniilor |
| vocativ | singular | neomenie, neomenio |
| plural | neomeniilor |
