NEOLÍTIC, -Ă,neolitici, -ce, adj. 1. S. n. Perioadă din istoria omenirii care a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei; epoca pietrei lustruite. 2. Adj. Care aparține neoliticului (1), care se referă la neolitic. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néolithique. (Sursa: DEX '98 )
NEOLÍTICs.n. Ultima epocă a preistoriei, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei. // adj. Care datează din această epocă. [< fr. néolithique, cf. gr. neos – nou, lithos – piatră]. (Sursa: DN )
NEOLÍTIC, -Ăadj., s. n. (din) perioada comunei primitive, între mezolitic și epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și de bronz, prin apariția agriculturii, a creșterii vitelor și a olăriei. (< fr. néolithique) (Sursa: MDN )
neolític adj. m. (sil. ne-o-), pl. neolítici; f. sg. neolítică, pl. neolítice (Sursa: Ortografic )
NEOLÍTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care ține de perioada uneltelor de piatră șlefuită. 2) Care datează din această perioadă. [Sil. ne-o-] /<fr. néolithique (Sursa: NODEX )
