NEOFÍT, -Ă,neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte. (Sursa: DEX '98 )
NEOFÍT, -Ăs.m. și f. Persoană recent convertită la o religie; (p. ext.) proaspăt aderent la o grupare, la o societate etc. [< fr. néophyte, cf. lat. neophytus, gr. neophytos]. (Sursa: DN )
NEOFÍT, -Ăs. m. f. cel convertit recent la o religie; (p.ext.) cel care a aderat de curând la o doctrină, la un partid. etc.; începător. (< fr. néophyte, lat. neophytus, gr. neophytos) (Sursa: MDN )
NEOFÍT s. v. debutant, începător. (Sursa: Sinonime )
neofít s. m. (sil. ne-o-), pl. neofíți (Sursa: Ortografic )
NEOFÍT ~țim. 1) Persoană care a trecut de curând la o altă credință; prozelit. 2) Adept nou și înflăcărat al unei doctrine sau con-cepții; prozelit. [Sil. ne-o-] /<fr. néophyte (Sursa: NODEX )
NEOFIT (1787-1850, n. București), mitropolit al Țării Românești (1840-1849). Preocupat de probleme școlare, a înființat mai multe seminarii teologice. Ca președinte al Guvernului Provizoriu din 1848 a promovat o politică conservatoare, urmărind o înțelegere cu puterea suzerană. (Sursa: DE )
