NEOCLASICÍSM s. n. Curent în artă, literatură și arhitectură apărut în sec. XVIII care își ia ca model arta, literatura și arhitectura clasică (antică). [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-classicisme. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

NEOCLASICÍSM n. Curent în literatură și artă care reînvie unele particularități caracteristice clasicismului. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-classicisme (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

NEOCLASICÍSM s.n. Tendință artistică și literară de a reînvia anumite trăsături ale clasicismului (reîntoarcerea la idealurile antice, echilibru, simetrie, reconsiderarea formei, orizonturi mai calme). [Cf. fr. néo-classicisme, it. neoclassicismo]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

NEOCLASICÍSM s. n. 1. curent în artă, literatură și arhitectură care reînvie anumite trăsături ale clasicismului. 2. tendință de reîntoarcere la principiile și formele muzicii (pre)clasice. (< fr. néo-classicisme) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

neoclasicísm s. n. (sil. ne-o-cla-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard