NEOCLÁSIC, -Ă, neoclasici, -ce, adj. Care aparține neoclasicismului, privitor la neoclasicism, specific neoclasicismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-classique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

NEOCLÁSIC, -Ă adj. 1. Care are ca model arta și arhitectura clasică; referitor la neoclasicism. 2. Curent neoclasic = curent care, afirmând pretinsa capacitate de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele pretins clasice. [Cf. fr. néo-classique, it. neoclassico]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

NEOCLÁSIC, -Ă adj. I. referitor la neoclasicism. ♦ stil ~ = stil care are ca model arta și arhitectura clasică. II. curent ~ = curent în știința economică burgheză, care, afirmând capacitatea de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele sale clasice. (< fr. néo-classique) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

neoclásic adj. m. (sil. ne-o-cla-) clasic (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

NEOCLÁSIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de neoclasicism; propriu neoclasicismului. Stil ~. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-classique (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard