A (i) se duce (sau a-i merge) cuiva vestea (sau buhul) ca de popă tuns = a stârni vâlvă cu o faptă neobișnuită; a se face mare zarvă în jurul cuiva sau a ceva
A crește văzând cu ochii = a crește neobișnuit de repede
A ieși din comun = a se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit, deosebit de ceilalți
A se strânge (sau a se aduna) lumea ca la moși = a se aduna lume multă pentru a vedea ceva neobișnuit
A-i veni (cuiva) o toană (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) năbădăile, furiile; a-i veni (pe neașteptate) cheful să facă ceva (neobișnuit)
Câte una (strașnică) = ceva neobișnuit, grozav etc. cata (modificat după al lui cât)
Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, neobișnuit, foarte
Fără (de) suflare = a) cu respirația oprită (ca urmare a unei stări psihice sau fizice neobișnuite), foarte uimit, speriat etc.; b) fără viață, mort
În felurimi sau (neobișnuit) pe felurime = în diferite feluri
NEOBIȘNUÍT, -Ă,neobișnuiți, -te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obișnuit. (Sursa: DEX '98 )
NEOBIȘNUÍT ~tă (~ți, ~te)(negativ de la obișnuit) Care șochează prin felul său de a fi; ciudat; bizar; straniu; anapoda. [Sil. ne-o-] /ne- + obișnuit (Sursa: NODEX )
NEOBIȘNUÍT adj. 1. v. anormal. 2. excepțional, (rar) rarisim. (Un caz ~.)3. (înv. și pop.) osebit. (O carte ~.)4. v. aparte. 5. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, original, paradoxal, singular, straniu, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!) (Sursa: Sinonime )
Neobișnuit ≠ obișnuit (Sursa: Antonime )
neobișnuít adj. m. (sil. ne-o-), pl. neobișnuíți; f. sg. neobișnuítă, pl. neobișnuíte (Sursa: Ortografic )
