NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

NELEGIUÍRE s. v. ticăloșie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

nelegiuíre s. f., g.-d. art. nelegiuírii; pl. nelegiuíri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

NELEGIUÍRE ~i f. Faptă reprobabilă, condamnată de lege; fărădelege. /ne- + legiuire (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard