NEGOCIÉRE,negocieri, s. f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei; negociație. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia. (Sursa: DEX '98 )
NEGOCIÉREs.f. Acțiunea de a negocia și rezultatul ei. ♦ Tratative, discuție, tratare. ◊ Negocieri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. ♦ Cumpărare, vânzare. [Pron. -ci-e-. / < negocia]. (Sursa: DN )
NEGOCIÉREs. f. 1. acțiunea de a negocia. ◊ (pl.) tratative. ♦ ři diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenții internaționale. 2. cumpărare, vânzare. (< negocia) (Sursa: MDN )
NEGOCIÉRE s. 1. (înv.) negociație. (ă unei tran-zacții.)2. (la pl.) tratative (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.) (Sursa: Sinonime )
negociére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. negociérii; pl. negociéri (Sursa: Ortografic )
NEGOCIÁ,negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operații comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier. (Sursa: DEX '98 )
A NEGOCIÁ ~éz 1.intranz. (despre părți oficiale interesate) A duce tratative în vederea unor convenții (economice, politice etc.); a trata. 2.tranz. 1) (afaceri, căsătorii etc.) A susține ca intermediar; a mijloci; a intermedia. 2) (rente, titluri, hârtii de valoare etc.) A transmite prin operații comerciale. [Sil. -ci-a] /<fr. négocier (Sursa: NODEX )
NEGOCIÉRE ~if. 1) v. A NEGOCIA. 2) la pl. Tratative purtate în vederea încheierii unui acord sau a unei convenții. [Sil. -ci-e-] /v. a negocia (Sursa: NODEX )
NEGOCIÁvb. I. tr.1. A discuta, a trata încheierea unei convenții economice, politice, culturale etc. 2. (În capitalism) A trafica efecte publice; a converti în bani o hârtie de valoare. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. négocier, cf. lat. negotiari]. (Sursa: DN )
NEGOCIÁvb. tr. 1. a trata încheierea unei convenții; a discuta pentru a ajunge la o înțelegere. ◊ a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. a vinde și a cumpăra efecte publice; a converti o hârtie de valoare în bani. (< fr. négocier) (Sursa: MDN )
NEGOCIÁ vb. 1. a trata. (A ~ încheierea unei tranzacții.)2. a trafica, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.)3. v. parlamenta. (Sursa: Sinonime )
NEGOCIÁ vb. v. intermedia, interpune, media, mijloci. (Sursa: Sinonime )
negociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. negociéz, 3 sg. și pl. 1 pl. negociém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. și pl. negociéze, ger. negociínd (sil. -ci-ind) (Sursa: Ortografic )
