Dex nedumerit, nedumerit, definiţie nedumerit, dex.ro Mobile

A (se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare
A se uita (sau a privi) lung (la cineva sau la ceva) = a privi mirat, nedumerit sau mult și atent, insistent, cu reproș (la cineva sau la ceva)
A sta (sau a rămâne, a se uita) ca vițelul la poarta nouă = a sta (sau a rămâne, a se uita) uimit, nedumerit, dezorientat (în fața unei situații noi și neașteptate, căreia nu-i poți face față)
A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira

NEDUMERÍT, -Ă, nedumeriți, -te, adj. Care nu este dumerit, lămurit; care este mirat, încurcat în fața unui fapt, a unui lucru etc.; neașteptat, neclar. [Var.: nedumirít, -ă adj. ] – Ne- + dumerit. (Sursa: DEX '98 )

nedumeri verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) nedumeri	nedumerire	nedumerit	nedumerind	singular	plural
		(a) nedumeri	nedumerire	nedumerit	nedumerind	nedumerește	nedumeriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	nedumeresc	(să) nedumeresc	nedumeream	nedumerii	nedumerisem
	a II-a (tu)	nedumerești	(să) nedumerești	nedumereai	nedumeriși	nedumeriseși
	a III-a (el, ea)	nedumerește	(să) nedumerească	nedumerea	nedumeri	nedumerise
plural	I (noi)	nedumerim	(să) nedumerim	nedumeream	nedumerirăm	nedumeriserăm, nedumerisem*
	a II-a (voi)	nedumeriți	(să) nedumeriți	nedumereați	nedumerirăți	nedumeriserăți, nedumeriseți*
	a III-a (ei, ele)	nedumeresc	(să) nedumerească	nedumereau	nedumeriră	nedumeriseră

* Formă nerecomandată

nedumerit adjectiv		masculin		feminin
nedumerit adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	nedumerit	nedumeritul	nedumerită	nedumerita
nominativ-acuzativ	plural	nedumeriți	nedumeriții	nedumerite	nedumeritele
genitiv-dativ	singular	nedumerit	nedumeritului	nedumerite	nedumeritei
genitiv-dativ	plural	nedumeriți	nedumeriților	nedumerite	nedumeritelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—