- fără (putință de) tăgadă = neîndoios, nedezmințit, sigur
NEDEZMINȚÍT, -Ă, nedezmințiți, -te, adj. Care nu se dezminte (niciodată); consecvent. – Ne- + dezmințit. (Sursa: DEX '98 )
nedezmințít adj. m., pl. nedezmințíți; f. sg. nedezmințítă, pl. nedezmințíte (Sursa: Ortografic )
| nedezmințit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | nedezmințit | nedezmințitul | nedezmințită | nedezmințita |
| plural | nedezmințiți | nedezmințiții | nedezmințite | nedezmințitele |
| genitiv-dativ | singular | nedezmințit | nedezmințitului | nedezmințite | nedezmințitei |
| plural | nedezmințiți | nedezmințiților | nedezmințite | nedezmințitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
